Alfa Romeo revine în Formula 1 alături de Sauber

0
97

Da, după o pauză de peste trei decenii, Alfa Romeo chiar revine în Formula 1! Compania italiană care a dominat în primii ani ai Campionatului Mondial va deveni partener al echipei lui Peter Sauber începând cu sezonul 2018, o mutare care ar putea să fie benefică pentru toate părțile implicate. 

Noul parteneriat, prin care Alfa Romeo va deveni sponsorul principal al echipei elvețiene, este descris ca unul „atât tehnic cât și comercial” conform unui comunicat al mărcii italiene. Înțelegerea implică și furnizarea de către Ferrari a motoarelor sale de ultimă generație începând cu sezonul viitor, ceea ce va transforma echipa Sauber într-un fel de formațiune „Ferrari junior”. Mai precis, Ferrari va avea un subordonat așa cum are Red Bull Racing în Scuderia Toro Rosso.

Propunere de design pentru la anul semnată de Daniel Crossman (via Twitter)

Astfel, echipa de la Maranello va avea un loc în care să-i treacă prin focul luptei pe cei mai valoroși piloți ai săi din „Academia Ferrari”, vârful de lance actual – Charles Leclerc – fiind deja în barca Sauber. Acesta va fi, probabil, urmat și de italianul Antonio Giovinazzi. Chiar și așa, nu se știe care va fi lineup-ul echipei Alfa Romeo Sauber la anul, însă ceea ce este sigur e că Pascal Wehrlein nu va reveni.

„Această înțelegere cu echipa de Formula 1 Sauber este un pas important în remodelarea brand-ului”, a declarat Sergio Marchionne, șeful FCA, în anunțul său care a confirmat valul de discuții despre o posibilă intrare a Alfa în Marele Circ. „Inginerii și tehnicienii Alfa Romeo, care și-au demonstrat deja iscusința în dezvoltarea modelelor Giulia și Stelvio, vor putea să-și împărtășească talentul cu cei de la Sauber, care la rândul lor aduc la masă experiența lor indiscutabilă strânsă de-a lungul a mulți ani în F1”, a mai spus Marchionne.

Alfa Romeo P2 – aici cu Achille Varzi la comenzi

Deși cea mai recentă implicare a Alfa Romeo în Formula 1 datează de la mijlocul anilor ’80, compania are o istorie vastă și galonată cu succese în motorsport care a început încă de dinainte de nașterea Campionatului Mondial de Formula 1. Prima perioadă de victorii, anume în epoca interbelică, a fost apoi urmată de succesele din primii ani de după război și primele două sezoane ale Campionatului Mondial. Ulterior, Alfa Romeo s-a implicat ca motorist alături de diverse echipe pentru mai bine de un deceniu și jumătate înainte de a reveni în postura de constructor în 1979.

Citește și: Alberto Ascari – superstiţia vitezei pure

Anii ’20-’30 au reprezentat perioada romantică a curselor de Grand Prix în care Italia a fost, de mai multe ori, pe cele mai înalte culmi – atât prin niște piloți legendari, cât și prin niște constructori de căpătâi. Prima poveste de succes vine din 1924 când Alfa a adus în competiții modelul P2, acesta impresionându-l pe marele Antonio Ascari după doar 200 de kilometri parcurși în teste. Acesta a câștigat apoi chiar la debutul mașinii, GP-ul Italiei din acel an, însă a pierit înainte de a vedea cum Alfa Romeo a cucerit primul titlu din istoria Campionatului Mondial al Constructorilor, în 1925. Acest rezultat a fost obținut când, deja, echipa era sub sceptrul lui Enzo Ferrari, astfel că mașinile alergau la curse pentru Scuderia Ferrari, nu Alfa Corse.

Miticul Tipo B Monoposto sau, mai bine zis, P3

Începutul anilor ’30 a coincis cu un moment de cotitură în istoria curselor de Grand Prix – crearea primului monopost autentic care a fost o Alfa Romeo – Tipo B (P3). Creația lui Vittorio Jano a fost etalonul în performanță până la aterizarea tăvălugului german reprezentat de Mercedes și Auto Union. Această mașină poate fi considerată una dintre rampele cu ajutorul cărora legendarul Tazio Nuvolari și-a creat mitul, care este „radiografiat” și demontat pe alocuri chiar la noi pe site (vezi mai jos).

Alfa Romeo a revenit apoi în vârful piramidei în perioada posteblică atunci când ințeleapta decizie de a-și ascunde mașinile de curse avea să îi ofere un avantaj mare pilotului lor cel mai rapid, Jean-Pierre Wimille. Acesta s-a bucurat de superioritatea lui Alfa Romeo 158, model dezvoltat la finele aniilor ’30 pentru categoria Voiturette a curselor de Grand Prix care cerea ca monoposturile să fie echipate cu motoare de 1,5 litri supraalimentate. Wimille a murit, însă, în ianuarie 1949 iar Alfa s-a retras pentru un sezon.

Alfa a dominat copios sezonul 1950 – înafară de GP-ul Italiei în care un Ferrari 375 s-a ținut de Farina până a cedat

Magia ideii din spatele Campionatului Mondial de Formula 1 i-a readus pe italieni în horă și, cu același 158, au dominat primul sezon în care campion s-a încoronat Giuseppe Farina. Văzând că opoziția nu stă degeaba, Alfa a venit cu o variantă îmbunătățită în 1951, anume modelul 159, și a câștigat la mustață titlul prin Juan-Manuel Fangio în dauna ghinionistului Alberto Ascari de la Ferrari – asta după ce Scuderia, fostul „operator” al echipei de uzină Alfa Romeo, își trecuse în cont prima sa victorie la Silverstone prin Froilan Gonzalez.

După acest moment rămas clasic filmul s-a rupt pentru un deceniu. Alfa a revenit apoi, ca un fel de personaj episodic, din postura de motorist. În anii ’60, un agregat neinspirat al italienilor a fost pus în câteva mașini De Tomaso și Cooper dar fără rezultate. Ulterior, pilotul de uzină Andrea de Adamich a „beneficiat” de un motor V8 Alfa Romeo în spatele McLaren-ului său dar acesta nu putea emite pretenții în 1970 în fața clasicului Cosworth DFV.

Regretatul Carlos Pace pe Nordschleife

Lucrurile au început să se lege abia în 1976 când Bernie Ecclestone a bătut palma cu Alfa Romeo care avea să-și înghesuie agregatul cu 12 cilindri boxer în mijlocul mașinilor Brabham. Motorul era greu și necesita cantități infinite de combustibil și ulei astfel că designer-ul Gordon Murray și-a stors mințile până a venit cu modelul BT46 care a învins de două ori în 1978 – o dată în versiunea faimoasă „B” cu ventilatorul care trăgea aerul de sub monopost creând efectul de sol.

Citește și: Legenda lui Tazio Nuvolari, cel mai iubit pilot al Italiei (partea a-1-a)

Nelson Piquet în perioada de final a duetului Brabham/Alfa

Din 1979, Alfa Romeo a revenit ca și constructor însă rezultatele au fost puține și răzlețe, de menționat la polul pozitiv fiind câteva podiumuri și la cel negativ moartea lui Patrick Depailler la bordul unui Alfa Romeo în 1980. După 1985, ultimul an al echipei Alfa Romeo în F1 (în culorile Benetton, care apoi a devenit un constructor în adevăratul sens al cuvântului), motoare Alfa au mai fost folosite până în 1988 pe modele Osella, deși și Ligier a testat acest setup. Rezultatul a fost nefericit, Rene Arnoux comparându-l cu mâncarea stricată.

Bruno Giacomelli cu Alfa 179 în sezonul de debut, 1979

Putem spune, deci, că „fundul prăpastiei” a fost atins acum 30 de ani (față de momentul debutului) așa că efortul comun Alfa Romeo Sauber nu prea are cum să se prezinte mai prost. Totuși, trebuie spus că decizia este riscantă căci a venit într-un moment delicat pentru FCA care înregistrează datorii de aproape cinci miliarde de euro. Este probabil ca Marchionne să spere ca această asociere să mai scadă din povara FCA deoarece este cunoscută dorința sa de a găsi un cumpărător pentru unele sau chiar toate mărcile din grup.

Citește și despre prima victorie a Scuderiei Ferrari

Eddie Cheever cu Alfa Romeo în culorile Benetton la Brands Hatch

Urmărește pizzasipaste.ro pe FacebookInstagram și YouTube

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.