Pizza – scurtă istorie

0
166
pizza

Pizza…Cine nu a gustat această „minune” a Italiei? Dar cum a luat naștere? Ce zonă poate fi numită „locul de naștere” al pizzei? În următoarele rânduri vom face o scurtă trecere în revistă a acestui preparat italian care a devenit un fenomen global.

Precursorul pizzei se crede a fi focaccia, pâinea cunoscută de romani sub denumirea de „panis focacius”. Acesteia i s-au adăugat diverse toppinguri în timp. Dar pizza așa cum o știm noi a luat naștere în Napoli, pe la finalul secolului al XVIII-lea. Fondat în jurul anului 600 î.e.n, Napoli ajuns ca, între 1700-1800, să fie un important oraș portuar. În esență un regat independent, era cunoscut pentru numărul mare de lucrători săraci, pentru care a fost inventat și o denumire: “lazzaroni”.

Aceștia locuiau, în mare parte, în zona portului, de multe ori în locuinte improvizate sau chiar sub cerul liber. Spre deosebire de casta celor bogați, acești napoletani fără posibilități materiale, aveau nevoie de o mâncare ieftină și care să poată fi consumată rapid. Astfel, pizza, acea pâinică cu diverse toppinguri, mâncată la orice oră a zilei și vândută de comercianții ambulanți sau în restaurante improvizate, a devenit alimentul de bază pentru pătura săraca din Napoli. Aceste „pizze” rudimentare conțineau, de multe ori, cam toate ingredientele apreciate astăzi, cum ar fi roșiile, usturoiul sau brânza .

Italia s-a unificat în 1861, iar regele Umberto I și regina Margherita au vizitat Napoli în anul 1889. Conform legendei, cuplul regal, săturându-se de eternele preparate inspirate din bucătăria franceză, a cerut diferite sortimente de pizza. Însărcinat cu această comandă regală a fost pizzaiolo-ul de la pizzeria Brandi, Raffaele Esposito. Acesta lucrase intâi la Da Pietro, o pizzerie fondată în 1760. El a gătit trei tipuri diferite de pizza; Una dintre ele, care a devenit și favorita reginei, evoca culorile steagului Italiei: busuioc (verde), mozzarella (alb) și tomate (roșu). Atât de mult i-a plăcut reginei, încât acest sortiment a primit numele ei, Margherita, împreună cu binecuvântarea regală.

Acest lucru a dus la o popularizare instantă pe întreg teritoriul Italiei a pizzei și diverse variațiuni au început să apară. Astfel, în Bologna, a început să fie adăugată carne pe pizza. Ingredientele originale napoletane, ca brânzeturile au început să fie, la rândul lor, populare și în alte zone ale Italiei. În această perioadă au luat naștere și faimoasele cupotoare din piatră în care se face pizza, până atunci fiind folosite metode mai rudimentare.

Bineînțeles, tot așa au apărut și diferențele între tipurile de pizza, în funcție de zona de proveniență. Pizzele din Napoli, spre exemplu, sunt mai moi și mai pliabile. Cei din Roma, pe de-altă parte, le preferă subțiri și crocante. Au apărut și forme diverse de pizza, cum ar fi „pizza al taglio” care este, în esență, o pizza coaptă într-o formă rectangulară, cu o diversitate de ingrediente, și care se vinde în funcție de greutatea ei.

În anul 1984, a luat naștere „Associazione Verace Pizza Napoletana” (Asociația pentru prezervarea pizzei autentice napoletane). Aceștia au transcris diferite reguli care trebuiesc îndeplinite pentru ca o pizza să fie considerată autentic Napoletana. Printre reguli se numără și următoarele: pizza trebuie făcută numai în cuptor cu lemne, în formă de dom, aluatul trebuie manevrat numai manual, fără ajutorul aparatelor, nu trebuie să depășească 35 de cm și, în mijloc, nu trebuie să depășească o treime de cm grosime. Această asociație selectează diverse pizzerii din întreaga lume pentru a produce și populariza adevărata pizza napoletana.

Citește și: Jongleriile cu pizza, în patrimoniul UNESCO

La nivel global, pizza a luat amploare, in mare parte, datorită valului de imigranți italieni care au plecat spre America de Nord spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Prima referință la „pizza” în Statele Unite a avut loc în 1904 într-un articol din „Boston Journal”. Prima pizzerie din America a fost deschisă în 1905 de către Gennaro Lombardi, care, în 1897, deținea un aprozar în New York. Odată stabilit un „cap de pod” pe continetul Nord American, răspândirea pizzei a fost imposibil de stopat. Și, odată cu răspândirea culturii americane pe tot mapamondul, a fost descoperit și popularizat și aceast magnific preparat.

Gennaro Lombardi a deschis prima pizzerie din Statele Unite

În 1962, pizza „hawaiiană” a luat naștere, o pizza cu topping de șuncă și ananas, inventată în Canada de Sam Panopoulis, in restaurantul Satellite  din Chatham, Ontario. Iubită de unii, contestată vehement de alții (italienii o consideră o abominație), aceasta ne arată cât de globalizată și diversificată a ajuns pizza, considerată cândva mâncarea săracilor.

În Napoli mai pot fi găsite câteva pizzerii faimoase în care se poate mânca o pizza tradițională. Dintre acestea amintim Da Michele, Port’Alba, Brandi (da, acel Brandi în care a luat naștere pizza modernă), Di Matteo, Sorbillo, Trianon și Umberto.

Majoritatea se află în centrul istoric al Napoli. Unele dintre aceste pizzerii funcționează încă după niște reguli vechi, folosind numai tomate San Marzano, crescute la poalele Vezuviului, stropind pizza cu ulei de măsline și adăugând sosul de tomate numai în sensul acelor de ceasornic.

În decembrie 2009, pizza napoletană a primit statutul de aliment tradițional specific, acordat de Uniunea Europeană. În 2012, la Roma,a fost prezentată cea mai mare pizza din lume, măsurând 1261,65 metri pătrați. De asemenea, din decembrie 2017, pizza napoletana a fost înscrisa în patrimoniul cultural al UNESCO – o frumoasă recunoaștere.

Așadar, iată cum pizza s-a tranformat din cerșetor în prinț, dintr-un aliment simplu într-unul foarte diversificat. Chit că sunteți fani ai pizzei tradiționale napoletane sau apreciați mai mult inovațiile aduse acesteia,un lucru este cert: Pizza e la vita, pizza e amore!

Urmărește pizzasipaste.ro pe FacebookInstagram și YouTube

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.