Targa Florio 1930. Clinic, glacial, genial-Achille Varzi

0
33
Targa Florio 1930

Continuăm seria de povești din lumea curselor desfășurate în Italia cu ediția din 1930 a celebrei Targa Florio. Valentin Răducan are toate amănuntele.

Cu ajutorul vrăjitorului tehnic Vittorio Jano, răpit din curtea Fiat, Alfa-Romeo s-a strecurat în elita automobilistică prin victoria în cea mai prestigioasă întrecere din lume în acel moment, GP de l’ACF în 1924. Dar fusese o victorie conjuncturală, Giuseppe Campari trecând linia de sosire în psorura de învingător doar după abandonul celui care până atunci dominase cursa, “Diavolul Roșu” Pietro Bordino.

Urmaseră două victorii consecutive, la Monza 1924 și la Spa 1925(GP-ul Europei) obținute de Antonio Ascari și un binemeritat titlu mondial al mărcilor în 1925. Apoi legendarele P2fuseseră retrase în umbră ca urmare a schimbării regulamentului tehnic. Reactivate trei ani mai târziu “clonele” upgradate ale Fiat-ului 804 erau însoțite de alte creații ale casei din Portello în lupata pentru supremație în motorsport.

Targa Florio 1930

Iar încoronarea supremă-prin prisma valorii intrinsece extraordinare a adversarilor, dar și a calităților excepționale dovedite de cel de la volan va veni la ediția din 1930 a Targa Florio.O cursă în care norocul nu a mai mers braț la braț cu învingătorul.

Cu excepţia lui Rudolf Caracciola toată crema pilotajului era aliniată la start, iar totalitatea premiilor puse în joc de organizatori ajungea la 250.000 lire italiene. Circuitul Medio Circuito Madonie de lângă Palermo măsura și în acest an 108 km, utilizându-se versiunea inaugurată în formidabila ediție din 1919 (pe care am analizat-o în urmă cu ceva timp) şi trebuia parcurs de 5 ori.

Cu 1400 de viraje, o diferență de nivel de aproape 700 de metri și o calitate diferită a carosabilului de la o zonă la alta, întortocheata pistă siciliană era un etalon în măsurarea calităţii unui pilot şi a unei maşini de vârf. Presa italiană (La Gazzeta, Litoriale, Lo Sport Fascista etc) îi vedea drept favoriţi pe alfiştii Nuvolari, Varzi, Campari și Pietro Ghersi, reprezentând echipa oficială manevrată din umbră de Enzo Ferrari.

Pe acelaşi palier erau puşi „vulpea” Louis Chiron şi William Grover „Williams” conducând maşinile T35B aruncate în luptă de Automobile Ettore Bugatti. Motorul lor livra acum 140 CP, nu chiar un record în domeniu, dar ținuta de drum era cu o clasă peste toată lumea. Lista favoriților era încheiată de cuplul Luigi Arcangelli -Baconin Borzachini pilotând puternicele 26M aliniate de Officine Alfieri Maserati.

Cu 185 CP oferiți de propulsorul cu 8 clindri în linie, acestea erau cele mai puternice mașini prezente la start (evoluția tehnică a acestui model de succes a fost analizată de noi într-un articol anterior). Trebuie făcută însă o distincţie clară între cele două versiuni Alfa Romeo.

Varzi şi Campari au optat pentru monopostul P2 al cărui motor de 2 litri fusese forţat până la 175 CP. Era cea mai puternică Alfa aflată la start însă şi cea mai problematică. Ținuta de drum prin îngustele viraje siciliene era un coşmar, frânele sub aşteptări, compartimentul motor se încălzea excesiv iar pneurile spate erau mâncate rapid.

În schimb avea o etajare mai scurtă a cutiei, permițând atingerea doar a 190 km/h în linie dreaptă, dar oferind reprize superioare oricărui rival direct. Nuvolari, Ghersi şi contele Maggi preferaseră vresiunea 6C-1750 ce zdrobise concurenţa la Mille Miglia. Maşina sport de numai 110CP era net mai uşoară, avea o ţinută de drum mult mai bună şi o distribuţie a maselor clar superioară.

Conform tradiţiei cei 24 de participanţi plecau la interval de 3 minute unul de celalalt, însă până la urmă numai 17 au luat startul efectiv. Borzachini a deschis balul la orele 9:00, la 9:15 a pornit Arcangelli, Chiron la 9:24, Varzi nimerind al 12-lea în această ordine, iar Nuvolari al 14-lea.

9:002Borzacchini
9:034MorandiO. M.
9:066DivoBugatti
9:0910MaggiAlfa Romeo
9:1212MinoiaO. M.
9:1514ArcangeliMaserati
9:1818d’IppolitoAlfa Romeo
9:2120MaseratiMaserati
9:2422ChironBugatti
9:2724RuggeriO. M.
9.3026BalestreroO. M.
9:3330VarziAlfa Romeo
9:3634BittmannBugatti
9:3940NuvolariAlfa Romeo
9.4242WilliamsBugatti
9:4544CampariAlfa Romeo
9:4846ConelliBugatti

 

La finele primei bucle marele pilot din Galliate conducea cu un avans de 1min 32sec în faţa lui Nuvolari şi 2 min în faţa lui Campari. Parcursese acest prim tur în1h 21’21’’6, cu 4 min sub recordul anterior al lui Ferdinando Minoia.

Turul secund: Achille îşi extinde avansul la 3min 18sec în faţa noului loc doi – Louis Chiron. Tazio căzuse pe trei, la 3min 42sec. Incredibilă este constanţa cu care mergea Varzi: 1h21’26’’ pentru al doilea tur.

La finele celui de-al treilea diferenţa dintre cei doi scade la 2 minute, dar explicaţia era simplă – italianul oprise pentru benzină şi anvelope (1’18’’ durase pit-stopul). Nuvolari opreşte şi el la standuri, dar nu pentru pneuri ci pentru a remedia o problemă serioasă la coloana de direcţie. Cele câteva minute petrecute pentru a înlătura problema îl scot pe jocheul mantovan din joc, fiind acum la peste 5 minute în spatele celui mai aprig rival. Cursa devenea o afacere în doi: Varzi versus Chiron, Alfa Romeo versus Bugatti.

La intrarea în penultimul tur între Collesano şi Campofelice maşina Alfa P2 pierde roata de rezervă datorită hurducăturilor provocate de gropile din asfalt, Varzi fiind nevoit să conducă cu mai multă prudenţă, la finele turului oprind din nou pentru combustibil şi schimabrea tuturor celor patru roţi. Avea astfel numai 23 de secunde avans la intrarea în ultimul tur.

Dar în acest moment un nou ghinion lovește: rezervorul este perforat de o piatră! Ce a urmat a fost o demonstrație de stil, curaj, improvizație de geniu și eroism: mecanicul lui Achille, cu o canistră de benzină în mână, la bordul mașinii, încerca să compenseze scurgerea benzinei prin gaura din rezervor, în timp ce pilotul din Galliate a pilotat într-o manieră perfectă pentru menajarea mașinii și a anvelopelor (nu avea roata de rezervă), rece și imperturbabil, ca un calculator, apreciind cu o precizie extraordinară diferențele de timp față de Chiron și cât își permitea să piardă pentru a rămâne în frunte.

Câțiva stropi de benzină au căzut pe galeriile de evacuare încinse și mașina a luat foc dar Varzi a refuzat să oprească. Cu flăcările ajungându-i până la gât, Varzi a pilotat într-o poziție ciudată, în așa fel încât să-i permită mecanicului său să stingă focul. În cele din urmă, incendiul a fost stins, dar incidentul l-a ajutat pe Chiron să recupereze aproape un minut.

Era momentul ca Varzi să treacă la atac. Dar atacul, pilotajul la limită, s-a produs într-un stil impecabil, chiar dacă la limita mașinii, nu în stilul brutal și uneori nesăbuit al lui Nuvolari.

Rezultatul? Varzi a câștigat Targa Florio 1930 cu 1m48s în fața Bugatti-ului lui Chiron. A fost cea mai mare victorie Alfa Romeo până la Nurburgring 1935. Tazio Nuvolari, pierzând încă 2 minute în turul al patrulea, este aproape pus pe tuşă de un amortizor avariat, reuşind să se târască până la final, 17 minute în spatele învingătorului.

Primirea lui Achille Varzi la sosirea în Milano

Citește și: Targa Florio 1919. “Sigur nu a fost Georges?”

Urmărește pizzasipaste.ro pe FacebookInstagram și YouTube

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.