TOP 10: Cele mai reușite monoposturi Ferrari de Formula 1 (locul 7 – Ferrari F1-2000)

0
452

Pe ultimele trei locuri din topul realizat de Valentin Răducan se află monoposturile Ferrari SF70H (2017), Ferrari 375F1 (1950-51) și Ferrari 126C2 (1982). Pe locul 7 avem monopostul Ferrari F1-2000, mașină cu care Michael Schumacher a câștigat primul său titlu pentru Scuderia Ferrari.

“Aceasta a fost mașina de care am avut nevoie pentru a-mi îndeplini visul”, declara un Michael Schumacher la sfârșitul sezonului 2000, ce îl vedea încoronându-se campion mondial pentru a treia oară, germanul devenind primul campion al Scuderiei după o pauză de 21 de ani.

La finele sezonului 1996 Ross Brawn s-a îmbarcat la rândul său pe vasul Scuderiei, luându-i cu el în acest proces și pe Rory Byrne și Nigel Stepney. Primul va deveni cel mai de succes dintre toți designerii care au conceput monoposturi pentru firma din Maranello.

Mâna lui Byrne se va vedea pentru prima dată pe evoluția monopostului F310B din 1997 (conceput de John Barnard) pe care l-a ușurat semnificativ, operand și o redistribuire a maselor. Prima mașină roșie creată integral sub bagheta sa va fi F300 cu care Michael Schumacher se va lupta la titlu până în etapa finală de la Suzuka, cu tot deficitul acuzat față de dominantul McLaren-Mercedes MP4/13 desenat de Adrian Newey.

F399, ce a urmat în anul următor, a fost o evoluție firească a predecesorului, dar a avut nevoie de ceva timp pentru a se adapta pneurilor Bridgestone, cu ajutorul său obținându-se un nesperat titlu al constructorilor după o pauză de 16 ani. Atât F300, cât și F399 nu s-au ridicat la nivelul rivalilor de la McLaren, fiind cu aproximativ jumătate de secundă mai lente pe majoritatea pistelor (F300 chiar cu aproape o secundă la debutul sezonului).

Situația s-a schimbat în sfârșit, odată cu apariția emblematicului Ferrari F1-2000, o evoluție masivă a precedentelor, fiecare arie de dezvoltare fiind rafinată până la pedanterie. Influența “strămoșilor” era cea mai evidentă în partea frontală, unde s-a păstrat nasul înălțat cu chilă simplă, chiar dacă forma acestuia a fost modificată ușor.

În schimb, în zona sidepodurilor s-a muncit intens, acestea fiind mult mai mici decât la F399. Asta și pentru că radiatoarele mai mici (dispuse acum câte unul în fiecare sidepod) au nevoie de mai puțin aer pentru răcire. Acestea au fost dispuse foarte puțin înclinate și ceva mai în față, schimbându-se oarecum distribuția maselor. Prioritatea numărul 1 pentru Rory Byrne a fost coborârea centrului de greutate, iar cea mai mare contribuție a avut-o aici, ca și la strămoșul 312B, schimbarea unghiului dintre bancurile de cilindrii, acesta crescând de la 80 la 90 de grade.

Denumit 049, noul V10 dezvoltat sub supravegherea lui Paolo Martinelli, a fost cel mai puternic propulsor de pe grila sezonului 2000, dezvoltând 803 CP în regim de cursă la jumătatea sezonului, cu 13 CP peste rivalul Mercedes ce echipa mașinile McLaren. Evoluția finală 049C va atinge 820 CP .

Coborârea centrului de greutate-și implicit o rigiditate structurală îmbunătățită s-a realizat și printr-o dispunere neortodoxă a etrierilor, fixați pe partea de jos a discurilor de frână și nu pe lateral, la jumătatea acestora, cum este practica uzuală. Ceva mai puțin sofisticată ca monopostul McLaren MP4/15-ce păstra un avantaj de circa 0,2-0,3 secunde/tur, noua mașină a fost mai eficientă per ansamblu, performând convingător pe majoritatea pistelor, doar apetitul prea mare pentru trenul spate ducând la pierderea unei victorii strălucite la Spa.

Cu 3 victorii consecutive la începutul sezonului, după o perioadă nenorocoasă la mijlocul acestuia, Schumacher a lovit decisiv pe final, câștigând tot începând cu GP-ul de la Monza. La Suzuka , pe 8 octombrie 2000, cel mai mare dintre toți piloții care au trecut prin curtea Scuderiei Ferrari, se încorona campion mondial, după o performanță judicios executată. Se împlineau 21 de ani de când Jody Scheckter reușea, la Monza 1979, o performanță similară.

A contat prea puțin că la petrecerea cu iz de orgie de după acea cursă bucătarul Salvatore Belgiovine a căzut de pe un zid și și-a rupt mâna, ținta fusese atinsă. Michael Schumacher a savurat numai o bere, apoi s-a retras spre dimineață pentru a-și savura triumful. Cu doar doi ani înainte se îmbătase crunt pentru a-i trece supărarea. Sic transit Gloria mundi…

Locul 6: Ferrari 312B (1970)

Urmărește pizzasipaste.ro pe FacebookInstagram și YouTube

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.